Și deștepții e proști câteodată. Și deștepții eeee, nu-i așa?

  • Postat de: Iulia
  • Category: Subjective

Vă mărturisesc un lucru: îmi place Delia! Nu vă isterizați, nu dați cu pietre, lăsați-mă pentru ca să spun!

Că de ce?

În primul rând pentru că e… om. Știu, e greu de conceput că și femeia este om, dar… se mai întâmplă! Și e o… OAMĂ mișto: simțul umorului, charismatică, bellă toată, prezență de spirit, personalitate foarte puternică, voce… cât cuprinde.

Și, cu toate acestea… Ei bine, și cu toate acestea!

Mă uitam deunăzi pe un post de muzică românesc, după o lungă perioadă de refugiat pe un Youtube unde îmi pot face singură playlistul. Și ce am văzut? Delia cu Motanul! Piesa ,,Rămâi”, mai exact.

Draga de Delia era pierdută ca o adolescentă în brațe la acest ,,The Motans” care, în ciuda numelui, arăta ca un pisoi înmuiat în lapte (prin comparație cu the diva!). Mă uitam la ea, că e muiere strașnică, cum stătea prăvălită peste bietul miorlau. Și stăteam așa, cu inima cât un purice: dacă se împiedică și cade, vai de coada lui!

Să vezi o femeie și jumătate jucând rolul unei adolescente este mai mult decât neadecvat: este ridicol. Iar ridicolul este sporit și de versuri… ,,Tu intră-mi în suflet și fă-mi sabotaj” cântă Delia, folosindu-se de limbajul uzual elevilor din clasele V-VIII.

Este o mare discrepanță între imaginea și potențialul ei – pentru că nu este pițipoanca aia cu trei neuroni care știe să cânte doar din fund – și faptul că muzica pe care o face continuă să se adreseze mai degrabă copiilor cu care fie-mea se joacă în parc.

Poate că… industria asta cere, însă Delia, cred eu, se ridică peste imbecilitatea industriei din care face parte. Măcar pentru neuronii și vocea pe care cu siguranță le posedă în cantități generoase ar trebui să iasă din zona asta… ridicolă.

Autor: Iulia

Lasă un răspuns

Acest site folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența dumneavoastră.