Dana Florian și bucuria de a cânta! Și a o asculta…

  • Postat de: Iulia
  • Category: Talk

Ar trebui să-mi vină… natural să vorbesc despre Dana Florian, mai ales că primul ei album – ,,Natural” – este inspirațional. Reflexele mele de ziarist, însă, mă incomodează în a spune cuvinte mari, de teamă că acestea ar putea să nu fie crezute, într-o lume în care până și despre nimicul cu fundă se scrie și se vorbește la superlativ. Partea bună este că îi puteți asculta albumul și o puteți asculta live, deci vă puteți forma propria opinie dacă nu ați cunoscut-o până acum. Pentru mine, Dana Florian este o bucurie de om și unul dintre folkiștii care se iau cu adevărat în serios. Probabil că aici păcătuiește cel mai mult breasla cu pricina: oamenii nu se iau în serios, și cumva este de înțeles, ținând cont că, pentru mulți, folkul este plăcerea vinovată de după job. Pentru Dana, job-ul a devenit (ne)plăcerea vinovată de după muzică, pentru că și-a propus asta. Pentru că are ce transmite, are ce spune, o face într-un mod unic și fermecător și simte nevoia să împărtășească și să se bucure cu ceilalți. Mai multe nu vă mai spun pentru că, pe de o parte, muzica se ascultă, iar pe de altă parte… vă las să o descoperiți și în interviul de mai jos. Enjoy!

 

Unde rămăsem ultima oară? A, da! Acolo unde te întrebam dacă vei scoate și un album. Și iată că, în mod ,,Natural”, a apărut. Povestește-mi câte ceva despre chinurile facerii!

…ca la orice primă facere, au fost chinurile drumurilor nestrăbătute. Pe parcursul a patru ani, lucrasem pentru orchestrații cu Mircea Iliescu, la AudioGate Studios . Am început în  2014, cu „Cărare în doi”, apoi am mai tras câteva piese pe care le aveam atunci, din vechiul meu repertoriu de la douăzeci de ani (râde). Pesemne că mi-a priit interacțiunea cu studioul, pentru că foarte curând s-au născut piese noi și visul albumului prindea tot mai mult contur. Noi două am vorbit în 2016, când înfăptuisem videoclipul la „Poveste cu tata” – cântec nou, de altfel. Cel mai mult a durat… și durut să dăm o formă unitară pieselor inițial concepute ca „single”.

 

 

Cum ai ales melodiile?

A fost muncă de echipă cu băieții din studiou. Pur și simplu cele unsprezece piese au căpătat hăinuțele de aranjament muzical așa cum le-a stat bine. Bineînțeles, nu cred că este întâmplător. Piesele dezvăluie o paletă variată de mesaje, ritmuri și armonii.

 

Cum a fost primit albumul?

Cu brațele larg deschise. Lansarea a avut loc pe 20 mai 2019, la Muzeul Național al Literaturii Române, cu sprijinul mult generoasei Loreta Elena Popa. A fost un botez pe cinste – s-a gândit cerul să plouă chiar la ora începerii, așa că ne-am strâns la interior și am creat o atmosferă de sufragerie. M-au onorat cu prezentări Loreta Popa și Olivia Cristina Sima (Radio România Internațional), cu cântece și cuvinte frumoase Dan Manciulea și Ovidiu Mihăilescu, cu arta nisipului Mariana Pachis, cu inima și bucuria lor: Mircea Iliescu, Mircea Presel, Ioana Doreanu, Mihai Manea Croco, Radu Lupașcu, Ana Maria Dumitru, Călin Costache și foarte mulți și buni prieteni.

Un cantautor e un cantator… căutător,  iar asta este o joacă serioasă!

Cât de important este acest pas în viața unui artist? Ce aduce o dată cu el?

Pentru creator – și deliberat nu voi spune artist – este important. Omul e dator să își prețuiască creațiile, atât timp cât crede în ele. Numele de artist il dă primitorul. Ce aduce? Aș dori să îți răspund la întrebarea asta când voi avea mai multe experiențe la activ. Cu siguranță, până acum, mi-a adus bucurie și creștere. Și… mulți prieteni!

 

Puștoaica Dana Florian și-a luat o lungă pauză de folk până când… Chiar, ce s-a întâmplat în viața ta în momentul în care ai decis că, gata, viața fără muzică e pustiu! Care a fost declicul?

Am luat pauza de folk pentru că  era prea devreme. De muzică nu am făcut pauze prea mari. După ce am terminat A.S.E.-ul, m-am înscris la Școala Populară de Artă la pian, dar pe atunci era un hobby. Folkul a venit când m-am întors la chitară, uitată într-un colț, cu tot cu poveștile sufletului, care au avut timp să se îmbogățească. A venit cu adevărat când am avut ceva de spus, mai mult decât frumusețea unor poezii de dragoste. Nu am mai stat să cântăresc dacă era acum prea târziu, dacă folkul mai era, dacă mai este sau… ce mai este. De fapt, este muzică și poezie. „Oameni buni mai sunt” și asta trebuie să înțelegem cu toții.

 

O dată ce ai revenit, ai făcut-o ca la carte: ai compus și mult, și bine, ți-ai perfecționat stilul, ți-ai construit un brand, ai o identitate clară în peisajul folk. Te văd la festivaluri, în tabere folk, ai multe recitaluri… Cu alte cuvinte, te-ai luat în serios. Cât de important este să te iei în serios, să fii consecvent?

Atât de important cât trebuie să fie credința în ceea ce faci, în ceea ce ești. Un cantautor e un cantator… căutător,  iar asta este o joacă serioasă!

Partea cu compusul… cât de bine sau mult, nu cred că sunt foarte prolifică și nu cred că pot să fac din asta un obiectiv. Sunt critică cu ceea ce fac, și ca să fie treaba și mai serioasă, cum ziceai, îmi țin aproape câțiva critici de nădejde, începând cu fiica și soțul, care nu m-au lăsat să stau în zona clasică a folkului, până la pisica Zuzu, cu care verific dacă nu am greșit vreun sunet acut (râde). Chiar nu glumesc, prietenii știu…

Merg la câte evenimente reușesc, pentru că eu cred că mai mulți avem energie mai frumoasă, că avem ce învăța întotdeauna unii de la alții! Nici un eveniment nu seamănă unul cu altul și nu există «altă dată»  în muzica live! E hrană curată pentru suflet! Cum să nu iei asta în serios, când vezi bucuria în jurul tău!?

Ai avut și… un naș muzical, cineva care să te încurajeze, să creadă în tine?

Da, am câțiva buni prieteni care m-au încurajat la început. Eu le zic nașii de botez: Felicia Popescu, Nicu Zotta, Dan Manciulea, Florin Camen – o mânî de prieteni pe care i-am cunoscut la un festival în Hațeg, în 2015.

Ovidiu Mihailescu, folkist pursange, cum îl cred eu, este pentru mine model de atitudine și Eugen Avram, cu simțul lui muzical foarte fin  – sunt și ei printre primii care mi-au încurajat stilul.

Tot din „culisele” începutului, mi-a fost mentor regretata profesoară Daniela Slusanschi, căreia îi port o adâncă prețuire.

Asistăm în prezent la un masacru în text în muzica pop și asta nu doar în România.

Ușor-ușor, ți-ai cultivat și un public al tău. Cum este publicul Danei Florian? Ce caută el și a regăsit în tine?

….Bucuria!

 

 

Ce părere ai despre publicul de folk în general?

Iubitorii de folk sunt o mână de oameni și asta nu e o părere, este o realitate. Nu includ aici publicul care vine din nostalgie la galele anuale, ci mă refer la cei care vin în tot timpul anului, la festivalurile din orașe, la evenimentele particulare sau în cluburi.

Ce parere poți să îți faci despre oameni care colindă împătimiți de la un capăt al țării la altul, să își vadă artiștii îndrăgiți, să cânte cu ei, să îi susțină? Sunt oameni sensibili și atenți la vers și muzică și au simțul umorului la locul lui. Am toata admirația!

 

Am o curiozitate: cum compui? De la vers la muzică, de la muzică la vers?

Cuvintele au armonie… Când reușești să găsești melodia potrivită unei poezii, e semn de mulțumire divină.

Alteori, sunetele aduc cu ele cuvinte. Nu am proceduri în acest sens, deși mai cânt despre ele (râde).

 

Apropo de versuri… Teodora Ionescu spunea, la un moment dat, că decât să cânți pe versurile tale proaste, mai bine apelezi la poeți serioși. Întrebare: cum se prinde un folkist că face sau nu versuri proaste? Dacă nu are el un bun sistem de autoevaluare, îi spune cineva? Îl trage careva de mânecă?…

La fel cum se prinde că apelează la poezie bună!….

Vezi tu, de multe ori, din considerente practice, e mai simplu să găsești o poezie postată pe Facebook, decât să cauți în clasici. Asta nu e de rău! Exista multă  poezie bună online. Citez din Ciprian Chirvasiu: ,,Singura poezie proastă este cea nescrisă”. Există riscul și de cealaltă parte – să fie vers bun pe o melodie care să nu iasă în evidență!

Mai trist este că lumea nu se prinde că versul este prost! Nu se mai ascultă cuvântul. Asistăm în prezent la un masacru în text în muzica pop și asta nu doar în România.

 

Și… apropo de Teodora Ionescu. I-ai fost alături în ultima perioadă a vieții ei și ai avut un aport consistent la reeditarea cărții ei – ,,Folk pur și simplu”, adăugând noi interviuri-document. Cum este lumea folk fără ea, dar mai ales presa de specialitate? Ce etaloane de calitate mai avem?

Aportul consistent îl atribui editorului Costin Grigoraș și prietenei mele și a Teodorei, Ioana Doreanu. Amândoi s-au ocupat de transcrierea unor interviuri rămase în lucru.

Lumea folkului fără Teodora este din ce în ce mai săracă! Teodora a fost una din vocile de radio care au ieșit „pe câmpul de luptă”! Este foarte greu să îți susții singur crezul tău de cantautor și să nu ai o susținere în presă. Sunt din ce în ce mai puțini oameni de radio sau bloggeri care fac tot ce le stă în putință să arate că lumea folkului există.

 

 

Folkiștii nu apar la televizor pentru că dăuneaza grav somnului liniștit al națiunii.

 

Fiind foarte ancorată în fenomenul folk, te provoc la o scurtă radiografie a acestuia! Și, pentru că vreau să-ți îngreunez situația, te provoc s-o faci în versuri, pentru că știu că mare parte din textele cântecelor îți aparțin…

N-ar fi prea greu cu poezia –

Dar teama-i radiografia.

O dată ajuns într-un spital

Folkul află că-i anormal,

Prea trist și depășit ca stil,

Cu textul lung și dificil,

Cu ritmul inimii cam prost…

Nu mai continui fără rost,

L-au încadrat periculos

Și de la radio l-au scos.

De frica celeia cu coasa,

Folkul o luă la sănătoasa…

Și-și vede bucuros de cânt

„Tânăr și liber, aici, pe pământ”.

 

Am avut o generație în blugi. Astăzi avem o generație…

Azi avem o generație… cu blugii rupți! Pendulează între vechiul vechi și noul vechi.

 

La final, te provoc și la un mini-interviu fulger!

Când vreau să ascult ceva, atunci…

…tac, în primul rând (râde). Muzica clasică.

Mi-ar fi plăcut să compun cântecul…

Nu pot să aleg, îmi plac multe, dar nu sunt… Eu!

Dacă ar fi să dau timpul înapoi….

…m-aș bucura de două ori de momentele frumoase!

Spre deosebire de bărbați, folkistele…

Tu vrei să vorbesc despre femei în  cuvinte puține? Ei da, sunt puține! Dar bune!

Folkiștii nu apar la televizor pentru că…

…dăuneaza grav somnului liniștit al națiunii.

Credit foto: Ștefan Tivodar

Autor: Iulia

Lasă un răspuns

Acest site folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența dumneavoastră.